Eu credeam ca totul e numai valvataia din sange si dorinta.Abia acum vad ca poti iubi cu fiecare picatura de sange cu fiecare rasuflare si totodata sa fii coplesit de o liniste atat de dulce si fara de margini de parca Somnul si Moartea ar fi ogoit sufletul pentru totdeauna.Privesc linistea copacilor si mi se pare ca ea e si in mine: Acum inteleg ca poate exista o fericire pe care oamenii nu au cunoscut-o.
Ne facem de cap, ne indreptam spre prapastie . Ceva necunoscut se indreapta catre noi dinspre viitor, se frange la picioarele noastre si moare langa noi si nu vrem sa impovaram viata si sa servim mortii dinainte de a ne lua.Viata exista pentru ea insasi nu pentru ce va fi dincolo de ea.
