A trai in vis

Am avut impresia ca traiesc in vis…ca traim in vis Existenta este atat de plina si complexa , iar ceea ce retine constiinta noastra e atat de sarac incat viata apare ca o suita de gesturi somnambulesti uniliniare. Ca o subtire raza printr-un noian infinit , cufundat in bezna .Am simtit numai cutremurul visceral as putea spune, al unor evenimente decisive in viata mea, dar n-am inteles mai mult decat o traditie( conventiune cristalizata) simplista si prea arhaica . Ca un somnambul , am urmat un drum despre care nu stiam nici de unde vine si nici unde ar putea duce dar pe care-l gaseam singur capabil sa ma indrume Am trait senzatia intima. inefabila ca ceea ce se petrece cu mine ( si cu altii si cu noi toti) este o cutremuratoare adancime de o semnificatie ( sau nesemnificatie) peste puterile noastre de percepere Dar am trait realmente aceasta senzatie…Si m-am gandit la vis si gandul m-a dus la….lunatici

a fi spre a nu mai fi....

A fi spre a nu mai fi este raspunsul secolului XXI la intrebarea lui Hamlet .Eroul dostoievskian ( vezi Demonii ) traieste pentru a demonstra non-existenta . Intr-adevar, neantul nu poate fii conceput in sine, ci prin corelatie cu o realitate, cu ''ceva'': moartea n-are sens fara de viata, ea fiind negatia vietii.
'' A fi '' este conditia prealabila a lui '' a nu fi'' . Acest ''a nu fi'apare incarcat negaiv de toata sarcina fiintarii
Si ce poate fii ma incarcat de sens( in acest context) decat dumnezeu?
Dumnezeu reprezinta negatia absoluta a tot ceea ce exista in timp si spatiu .Spre a fi el realizeaza- din perspectiva duhului istoriei- neantul ( non-existenta in timp si spatiu|)
''A fi spre a nu mai fi''daca ai constiinta acestui adevar elementar ( sau mai degraba fundamental) adaugi istoriei coordonata existentiala