A fi spre a nu mai fi este raspunsul secolului XXI la intrebarea lui Hamlet .Eroul dostoievskian ( vezi Demonii ) traieste pentru a demonstra non-existenta . Intr-adevar, neantul nu poate fii conceput in sine, ci prin corelatie cu o realitate, cu ''ceva'': moartea n-are sens fara de viata, ea fiind negatia vietii.
'' A fi '' este conditia prealabila a lui '' a nu fi'' . Acest ''a nu fi'apare incarcat negaiv de toata sarcina fiintarii
Si ce poate fii ma incarcat de sens( in acest context) decat dumnezeu?
Dumnezeu reprezinta negatia absoluta a tot ceea ce exista in timp si spatiu .Spre a fi el realizeaza- din perspectiva duhului istoriei- neantul ( non-existenta in timp si spatiu|)
''A fi spre a nu mai fi''daca ai constiinta acestui adevar elementar ( sau mai degraba fundamental) adaugi istoriei coordonata existentiala
"A fi spre a nu mai fi" mi se pare mai mult o gândire pesimist existențialistă. Întradevăr aduce cu sine asumarea adevărului unei dispariții ulterioare...dar...poate acea dispariție e ipotetică...fictivă...și conștientizarea unui aparent adevăr s-a transformat în acceptarea unui destin încă nescris...aici depinde de unghiul de percepție al ideii:)...Oricum, foarte interesant postul tău, la fel ca și celelalte. Ai admirația mea și un loc in Blogroll:)
RăspundețiȘtergere