Asadar slefuim; eliminam tot ce exorbiteaza; slefuim pana la rotunjime....si intelegem ca existenta existentului este linia curba inchisa ; se pare ca echilibrul, perfect eleatic, al realitatii este circumferinta, linia inchisa la distanta egal , in orice punct, de un centru.Aceasta va fiind la inceput : cercul sau sfera; ori va fi la sfarstit?
Orice rupere a cercului este facere, inceput, orice inchidere este repaus, sfarsit. Viata este cea mai elocventa exorbitanta, smulgere de pe orbita ; viata este exceptie, iesire din cerc si tindere spre non-cerc. Prin noutatea imanenta, viata transgreseaza cercul...se angajeaza pe spirala infinitului.
Prin cerc desfiintam spatiul si macinam timpul; prin cerc facem economie de viata pana la simplitatea mortii...
Slefuim asadar si descoperim esentialul...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu