Geneza sau-''Parabola Facerii'' ar putea sa se numeasca o ''ars poetica'' inchipuita in spiritul tendintelor contemporane: cultul esentelor.

Si ar putea sa aiba mai multe parti, calchiate tot metaforic pe schema urmatoare:

autorul-demiurgul; desfacerea(constatarea);

libertatea(ca principiu care legitimeaza desfacerea, sfaramarea,facutului) ; duhul lucrului ( care este eliberat din lucrurile sfarmate si comuniaza cu duhul intregului) ; marginea intregului...a universului; forma-mijloace elementare)fara cliseele naturii sau ale culturii); ca finalitate( daca trebuie sa ii dam una): botezul sau cuminecatura partii cu intregul

Care ar fii rostul CUVANTULUI aici? El este conceptu ca ratiune imanenta a existentei?Ca un factor transcedental, care organizeaza existenta?In acest ultim caz este vorba de o maieutica, in sens socratic sau de o inchipuire'' a l'aventure''? Trebuie precizat in acest sistem locul Creatorului, al Cuvantului , al materialului. al finalitatii....

In cazul imanentei sau a transcendentei, creatia se desfasoara in cerc, este tautologica. numai in ipoteza a treia a sensului care se defineste treptat ''ex nihilo'' creatia apare noua, proaspata.Ce devine Logosul in acest caz? NATURA IS CREAZA DUMNEZEUL NU INVERS ! Iar Cuvantul ca instrument? METAFORA PRIN EXCELENTA: modalitate antropomorfica de exprimare a Logosului...