Cand omul se hranea cu mituri, nu exista problema originii lumii, Dumnezeu ori Zeii au facut totul, intr-un mod astfel inchipuit, incat sa satisfaca orice curiozitate luciferica.Dupa ce mitologia a fost surpata de inteligenta investigatoare, problema originii a ramas in parte , nesolutionata. Indrazneata noastra inteligenta nu reuseste sa ne dea inca un raspuns satisfacator la problema genezei oricat am scormoni adancurile si inaltimile lumii. Iata , de exemplu: privesc oamenii, le privesc fata cu simetria ei perfecta si la organele acestea uluitor de ingenioase...Iata ochii: cata expresivitate!!! Privesti un om in mers cu aliura , cu ritmul miscarilor , decupate in forma ideala abstracta a speciei'' om ''Nu deduci mare lucru .Ii privesti insa ochii: deodata intrii intr-un domeniu care te tulbura; gasesti acolo un trecut concentrat , patrunzi in culisele actuale ale unei existente complexe, anticipezi o conduita...De unde atata finete, de unde acest imponderabil,care se dispenseaza- aparent - de conditiile istoriei?
Cum a putut Natura - aceasta notiune abstracta imbibata de antropomorfism- sa plasmuiasca ochiul?
oricat am privi procesul, in perspectiva milioanelor de ani- cu gandul ca durata ar putea lamurii complexitatea operei- nu suntem satisfacuti.Cosmosul- in anumite puncte- se autoorganizeaza, definindu-si coordonatele de laborator ale creatiei superioare. Asa sa stea lucrurile? Stadiul de acum al naturii noastre - de aici- sa motiveze procesul intretinerii si progresul organelor cele mai rafinate? Reprezinta natura oul care genereaza omul? Intrebari simple, dar cu atat mai tulburatoare cu cat faptul exista si trebuie sa aiba o explicatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu